Povestea noastră:
Este un moment foarte dureros pentru fiecare parinte când simti și vezi, că poate copilul tau este mai diferit decât ceilalți . În unele domenii este mult mai dezvoltat, iar în altele mai puțin. Când i se schimbă comportamentul de la o zi la alta, când nu te ascultă de loc, fuge de lângă tine, vorbește doar câteva cuvinte, de multe ori este în lumea lui, nu prea se joacă cu alți copii, nu puteam să mă duc cu el la cumpărături, avea tulburări de somn.
Când îți pui intrebarea: Oare cu ce am gresit în educatia lui? (mai având încă doi copii). Când întrebi medicul de familie, și îți spune: “Stai linistită, mama, băieții sunt mai leneși.“
Atunci eu nu am putut să mai stau liniștită, am simțit că este ceva ce e diferit și am început să caut ce aș putea să fac.
Am început cu o evaluare la un cabinet de psihologie, unde a iesit rezultatul de hiperactivitate si semne mici de autism. Nu pot să descriu ce am simțit atunci, dar parcă s-a dărâmat o casa peste mine.
A durat câteva zile până mi-am revenit si am început să mă informez . Am spus că este o situație în care se poate interveni si trebuie să acționăm acum când încă este mic, nu când merge deja la școală. Nu este o solutie să stăm cu mâinile în sân și să ne gândim : “Lasă că se rezolva de la sine!“ Cu cât mai repede acționăm ca și părinți, cu atât ne ajutăm copiii mai mult . De fiecare dată când am întâlnit cazuri similare i-am încurajat pe părinți să acționeze cât de repede .
Am ajuns la Micul Prinț, unde nu știu cum să mulțumesc personalului pentru tot sprijinul acordat . Suntem, cu toții, o familie mare. Fiecare copil are o terapie personalizată, în funcție de dificultățile pe care le are și de ce are nevoie .
Terapeuta lui îi este ca si a doua mamă. Este partea din familia noastră. La început făceam 6 ore pe săptămână, iar acum am crescut numărul la 10 ore pe săptămână.
Băiețelul, care la început fugea prin curte, nu stătea la lecții, vorbea mai mult engleza decat româna, a devenit un băiețel cuminte, ascultător, sociabil și cu un limbaj din ce în ce mai dezvoltat .
Să nu vă imaginati că lăsăm copiii acolo câteva ore pe săptămână si se întâmplă miracole! Cazurile sunt diferite. Primim tot ajutorul din lume, dar familiile trebuie să lucreze în continuare acasă ceea ce se lucrează la centru cu copiii .
Vom continua încă mulți ani să venim la “Micul Prinț ”, și mulțumim încă o data, din tot sufletul, că sunteți alaturi de noi, oricât de diferiți am fi!
B.O – mama lui Vincent
