PROJECT AUTISTIFY – Săptămâna Internațională a Autismului

Și în acest an, vă invităm să participaţi la evenimentele organizate de Asociaţia Autism Europa Bistriţa, începând cu ziua de duminică, 2 aprilie 2023 când, peste tot în lume se marchează Ziua Internaţioală de Conştientizare a Autismului. Autismul este o tulburare complexă de dezvoltare ce afectează, potrivit ultimelor statistici, unul din 60 de copii. Sperăm că ne veți onora cu prezența și comunitatea locală îşi va aduce contribuţia la marcarea acestei zile prin participarea la manifestările organizate de Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ.

ACȚIUNI ȘI ACTIVITĂȚI

2 aprilie 2023 – Lansarea noului site al Asociației Autism Europa, realizat în mod voluntar de Agenția 201.ro. Noul site conține informații despre activitatea noastră, informații complexe despre tulburările de neurodezvoltare, descrierea programelor și serviciilor pe care le oferim persoanelor cu TSA, informații despre conceptul de neurodiversitate, simptomele tulburărilor de spectru pentru părinții care suspectează o dezvoltare atipică a copilului, drepturile educaționale, sociale și financiare ale copiilor și adulților cu TSA, descrise exhaustiv, precum și legislația relevantă în domeniu, sistematizată astfel încât dvs să aveți la dispoziție o sursă complete de informații. Tot pe noul site veți găsi studiile științifice realizate de AAE și studiile în derulare la care vă rugăm să participați, proiectele noastre, rapoartele de activitate, prezentarea SUPER echipei și testimoniale video ale părinților. Veți găsi, de asemenea, un newsletter la care vă rugăm să vă abonați pentru a vă ține la current cu acțiunile noastre. Nu în ultimul rând, vezi găsi toate modalitățile de donare/sponsorizare prin care ne puteți sprijini.

3 aprilie 2023 – Marș pentru drepturile persoanelor cu tulburări din spectrul autist și alte tulburări de neurodezvoltare, 15:30-17

Prin acest marș public, ne dorim să sensibilizăm autoritățile publice locale și județene cu privire la faptul că în județul nostru nu sunt respectate drepturile persoanelor cu tulburări de neurodezvoltare și alte tulburări psihice, nu se alocă suficiente fonduri pentru proiecte cu finanțare nerambursabilă pentru Domeniul Social, și, mai ales, diferențele uriașe între sumele alocate la categoriile: CULTURĂ ȘI SPORT, față de domeniul SOCIAL.

Spre exemplu, Primăria Bistrița alocă per proiect în Domeniului Social maxim 20.000 de lei, iar CJ alocă per proiect în același domeniu maxim 10.000 lei. În același timp, PMB alocă un buget total de 1.000.000 lei din care la CULTURĂ 460.000 lei, iar CJ alocă în total pentru proiectele cu finanțare nerambursabilă un buget de 300.000 lei, din care 195.000 alocate domeniului SPORT. La categoria ”Sport pentru nevoi speciale” suma alocată este de 10.000 lei…

Bistrița are nevoie de un loc de joacă adaptat pentru copiii cu dizabilități, sală de sport adaptată copiilor cu tulburări de neurodezvoltare, centre rezidențiale pentru persoanele adulte, centre respiro, centre de zi dotate cu echipamente specifice, centre de dezintoxicare și recuperare pentru consumatorii de droguri, dintre care majoritatea sunt copii cu vârste pornind de la 12-13 ani, sprijin pentru decontarea terapiilor de recuperare, locuințe protejate, locuri de muncă adaptate pentru persoanele cu dizabilități, accesibilizare pentru persoanele cu handicap locomotor și multe alte lucruri care nu se pot face cu 10.000 de lei.

Avem marea rugăminte să nu ne lăsați singuri și să participați alături de noi la acest mars de sensibilizare. Pentru că lupta pentru drepturile pacienților este o preocupare a întregii comunități. În orice secundă, oricare dintre noi putem fi puși în situația de a avea nevoie de servicii de sănătate mentală specializată și, dacă nu le cerem împreună, copiii, tinerii și adulții cu tulburări din spectrul autist și alte tulburări psihice nu le vor obține niciodată. Cu toții avem dreptul la o viață demnă și plină de sens. Vă așteptăm alături de noi să ne sprijiniți moral.

4-7 aprilie – Ziua Porților Deschise la Micul Prinț – SIMULATORUL DE AUTISM

Program 10-16

În această săptămână vă așteptăm cu drag în intevalul 10-16 să ne vizitați la Centrul de Resurse și Referință în Autism Micul Prinț, str. Independenței, nr. 79, pentru a vă face o părere despre activitatea nostră, dificultățile pe care părinții, copiii și terapeuții le întâmpină în fiecare zi, dar și satisfacțiile rezultate din terapia de calitate pe care o oferim. De asemenea, încurajăm  elevii și studenții care își propun să se specializeze în psihologie să vadă pe viu cum se desfășoară o ședință de terapie.

Am ales acest eveniment deoarece chiar avem ce să demonstrăm și suntem convinși că vă putem câștiga încrederea și suportul.

SIMULATORUL DE AUTISM

Vizitatorii vor avea ocazia să participle la o experiență unică.

Cu toții experimentăm lumea în mod diferit. Însă persoanele diagnosticate cu autism și alte tulburări psihice sunt cu adevărat speciale. Simulatorul de autism vă invită în lumea senzorială a unei persoane cu autism. Prin intermediul unei căști de realitate virtuală, veți experimenta cu intensitate maximă cum se simt hipersensibilitatea, suprasolicitarea senzorială și sinestezia. Abilitatea de a experimenta sunete, lumini, modele și elemente perturbatoare, așa cum o fac persoanele cu autism, modelează percepția revelatoare în experiențele lor zilnice. Credem că Simulatorul va crea mai multă înțelegere, empatie și respect în lume.

Utilizatorii vor trăi o experiență inovatoare, care îi va ajuta să simtă cu adevărat și să înțeleagă preț de câteva minute cum percep viața copiii, tinerii și adulții cu autism și alte tulburări neuropsihice.

Tratarea pacienților prin VR – un proiect pilot pentru care avem nevoie de fonduri

VR este o opțiune excelentă și eficientă: managementul durerii, diferite tipuri de anxietate,
depresie, fobii, PTSD, tulburari de alimentatie, durere și pierdere, tulburări legate de consumul de substanțe, tulburări în care comportamentul compulsiv sau dinamica interpersonală sunt afectate semnificativ.

Din momentul în care sunteți aleși într-o funcție publică, drepturile persoanelor cu dizabilități mentale sunt responsabilitatea dumneavoastră. Persoanele cu dezvoltare atipică au drepturi similare cu cele ale tuturor celorlalte persoane, dar sunt adesea vulnerabile și au nevoie de asistență suplimentară pentru a le putea exercita. Drepturile fundamentale ale persoanelor cu dizabilități mentale includ:

Dreptul la viață independentă și la integrare socială, posibilitatea de a locui și de a munci în comunitate, fără a fi izolate în instituții.

Respectarea demnității, dreptul la viață privată și autonomie.

Dreptul la educație și la formare profesională – acces la educație și formare profesională, astfel încât să poată să-și dezvolte potențialul și să devină independente.

Dreptul la asistență medicală și socială adecvată – tratament medical adecvat, servicii sociale, asistență personală și consiliere.

Dreptul la participarea activă în deciziile care îi privesc.

Dreptul la protecția împotriva abuzului, a violenței și a neglijării.

Dreptul la accesul la justiție.

Din păcate, în România, aceste drepturi le sunt încălcate sistematic. Vă solicităm prin acestă petiție să luați toate măsurile necesare pentru ca aceste drepturi să fie respectate.

Vă cerem să luați următoarele măsuri:

Creșterea indemnizației copiilor și adulților cu dizabilități indiferent de gradul de încadrare.

Dreptul la pensia de invaliditate pentru persoanele încadrate în grad de handicap grav.

Scutirea de la impozitul pe salariu pentru părintii copiilor și adulților cu dizabilități și pentru personalul specializat din centrele acreditate și licentiate care oferă servicii sociale.

Facilitatori școlari plătiți de stat, nu de părinți.

CARD UNIC de transport gratuit oriunde in țara, inclusiv in orașul de reședința.

Creșterea numărului de ore de terapie, logopedie și kinetoterapie oferite de DGASPC-uri.

Amenajarea de locuri de joacă adaptate pentru copiii cu dizabilități.

Campanii anti-bullying in scoli referitoare la copii cu dizabilitati.

Centre respiro pentru adulții cu dizabilități.

Ghișeuri unice/sisteme centralizaet pentru depunerea documentelor și obținerea drepturilor legale pentru persoanele cu dizabilități.

Acordarea cartelelor de transport în comun pentru persoanele cu dizabilități și însoțitori sub forma unui abonament valabil pe toată perioada certificatului de handicap.

Angajarea asistentului personal în termen de 30 de zile de la obținerea certificatului de handicap.

Calcularea corectă a salariului asistenților personali, cu toate sporurile cuvenite de drept, conform legii: 15% pentru îngrijiri la domiciliu, 50-75% pentru boli psihice.

Acordarea indemnizației de însoțitor, persoanei cu dizabilități, în orice situație de lipsă temporară a AP (zile libere naționale, weekend uri).

De ce este important?

Semneaza si tu aici!

L-am cunoscut pe Edy în urmă cu 10 ani și este primul elev ”diferit, dar nu inferior” cu care eu am avut plăcerea de a lucra și atât de mult talent cât am văzut la el, mai rar. Acest talent, susținut de foarte multă muncă și de oamenii potriviți, a făcut din Edy un copil super-erou. Pentru mine este copilul-erou care, din singurătatea în care își dorea să fie când l-am cunoscut, a reușit să se integreze foarte bine, să coopereze și să fie adultul care poate oferi, la rândul lui, sprijinul și susținerea celor care au nevoie.

Elevul Edy este de un optimism și o sinceritate ieșite din comun. Mereu cu zâmbetul pe buze, povestind aventurile prin care a trecut, este cel care îmi înseninează  ziua. Pot spune că ”am crescut împreună”, învățând unii de la alții foarte multe lucruri. DA, AM ÎNVĂȚAT ȘI EU DE LA EL. CE AM ÎNVĂȚAT? Să zâmbesc indiferent de situație, să iau ce e mai bun și frumos din evenimentele pe care le trăiesc, să cred în mine mai mult de cât am făcut-o și să nu renunț niciodată la ceea ce îmi doresc. Asta a făcut Edy și sunt foarte mândră de el! A reușit în tot ceea ce și-a propus și sunt sigură că o va face în continuare.

Edy a progresat foarte mult, cred că este cel mai mare progres  pe care l-am văzut la un elev  în toată cariera mea de profesor diriginte. O experiență minunată care a meritat trăită.

Bravo ție, Edy, pentru OMUL care ai devenit, te asigur de tot sprijinul meu în continuare.

Felicitări mamei-eroine, Ana Dragu, pentru dedicare și implicare maximă în reușitele lui Edy.

Cu stimă, respect și admirație,

profesor Horvat Nicoleta

Procedura de egalizare a șanselor

Fiind un copil cu autiosm sever am inceput programul de recuperare cu 2 zile pe saptamana cate 2 ore pe zi si am crescut treptat pana la 5 zile pe saptamana cate 6 ore pe zi plus programul de la gradinita. Parcursul lui a fost foarte greu: de exemplu sa ma priveasca in ochi, pana la avrsta de 3 ani privirile noastre nu s-au intalnit, sa stea pe scaun la masa, pozitia lui preferata fiind sa stea intins pe jos, sa se joace adecvat, sa renunte la comportamentul stereotip, sa intre in spatii necunoscute, etc. Toate acestea le-am obtinut cu ajutorul centrului Micul Print, a terapeutilor specializati formati de Ana Dragu, a programelor si a proiectelorr oferite in colaborare cu oameni minunati care au inteles cat este de greu sa ai un copil cu autism, proiecte gen desensibilizarea intr-un cabinet stomatologic, terapie cu animale, terapie prin muzica, program de alimentatie, logopedie, kinetoterapie.

Cu ajutporul centrului a fost integrat in invatamantul de masa cu insotitor. Cadrele didcatice au acceptat prezenta lui, fara adaptarea programei scolare lucru de care s-a ocupat insotitorul lui ed la centrul Micul print. Copii l-au acceptat fara nici o problema, dar este foarte mult de lucru cu parintii care din pacate mai au inca conceptul ca proprii copii ar putea sa isi insuseasca comportamente neadecvate. Dupa 4 ani l-am transferta in invatamantul special.

Fiecare perioada are dificultatile ei, perioada de pubertate si adolescenta au venit cu un diagnostic in plus, cu diferite anxietati peste care sp[er sa trecem cu bine. Centrul micul print este a doua casa pentru noi fara de care nu en putem descurca, evolutia lui se datoreaza doar centrului si le multumesc tuturor terapeutilor.

Este un moment foarte dureros pentru fiecare parinte când simti și vezi, că poate copilul tau este mai diferit decât ceilalți . În unele domenii este mult mai dezvoltat, iar în altele mai puțin. Când i se schimbă comportamentul de la o zi la alta, când nu te ascultă de loc, fuge de lângă tine, vorbește doar câteva cuvinte, de multe ori este în lumea lui, nu prea se joacă cu alți copii, nu puteam să mă duc cu el la cumpărături, avea tulburări de somn.

Când îți pui intrebarea: Oare cu ce am gresit în educatia lui? (mai având încă doi copii). Când întrebi medicul de familie, și îți spune: “Stai linistită, mama, băieții sunt mai leneși.“

Atunci eu nu am putut să mai stau liniștită, am simțit că este ceva ce e diferit și am început să caut ce aș putea să fac.

Am început cu o evaluare la un cabinet de psihologie, unde a iesit rezultatul de hiperactivitate si semne mici de autism. Nu pot să descriu ce am simțit atunci, dar parcă s-a dărâmat o casa peste mine.

A durat câteva zile până mi-am revenit si am început să mă informez . Am spus că  este o situație în care se poate interveni si trebuie să acționăm acum când încă este mic, nu când merge deja la școală. Nu este o solutie să stăm cu mâinile în sân și să ne gândim : “Lasă că se rezolva de la sine!“ Cu cât mai repede acționăm ca și părinți, cu atât ne ajutăm copiii mai mult . De fiecare dată când am întâlnit cazuri similare i-am încurajat pe părinți să acționeze cât de repede .

Am ajuns la Micul Prinț, unde nu știu cum să mulțumesc personalului pentru tot sprijinul acordat . Suntem, cu toții, o familie mare. Fiecare copil are o terapie personalizată, în funcție de dificultățile pe care le are și de ce are nevoie .

Terapeuta lui îi este ca si a doua mamă. Este partea din familia noastră. La început făceam 6 ore pe săptămână, iar acum am crescut numărul la 10 ore pe săptămână.

Băiețelul, care la început fugea prin curte, nu stătea la lecții, vorbea mai mult engleza decat româna, a devenit un băiețel cuminte, ascultător, sociabil și cu un limbaj din ce în ce mai dezvoltat .

Să nu vă imaginati că lăsăm copiii acolo câteva ore pe săptămână si se întâmplă miracole! Cazurile sunt diferite. Primim tot ajutorul din lume, dar familiile trebuie să lucreze în continuare acasă ceea ce se lucrează la centru cu copiii .

Vom continua încă mulți ani să venim la “Micul Prinț ”, și mulțumim încă o data, din tot sufletul, că sunteți alaturi de noi, oricât de diferiți am fi!

B.O – mama lui Vincent

Îmi place să spun despre mine că sunt un simplu practician în formare continuă. Un terapeut cu o experiență de mai bine de 10 ani în munca alături de copiii cu tulburări din spectrul autist, dar și alte tulburări de dezvoltare sau dificultăți de învățare. Am urmat cursurile de psihopedagogie specială în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației UBB din Cluj Napoca. Sursa de inspirație a fost D, un băiețel de 3 ani cu autism pentru care am fost timp de 4 ani asistent personal și care a avut o contribuție importantă în alegerea vocației mele. Dacă scotocesc printre amintiri, toată copilăria mea m-am jucat de-a învățătoarea sau, efectiv, am avut grijă de copiii vecinilor și ai verișorilor. Prin urmare, dintotdeauna am avut o predispoziție spre domeniul pedagogic. Relația și munca mea cu  D, băiețelul cu autism, mi-a oferit o  direcție clară, plină de pasiune, spre ceea ce eu numesc  menire.

Pot să spun că mă aflu printre cei mai norocoși, datorită faptului că am colaborat cu oameni extraordinari, care m-au inspirat și ajutat să mă dezvolt în acest domeniu: recuperarea copiilor cu tulburări din spectru autist. La fel de recunoscătoare sunt și părinților acestor copii care mi-au permis să particip la efortul întregii lor familii. Având în vedere că mă copleșesc amintirile din 2008 când lucram cu D, nu pot neglija una din motivațiile dobândite prin intermediul primei mele lecturi, cartea ,,Lasă-mă să iți aud glasul” scrisă de Catherine Maurice care are o notă optimistă și de acolo și determinarea mea în acel moment să muncesc mult și responsabil pentru ca rezultatele să nu întârzie să apară. Lucruri pe care le-am și făcut: m-am format prin cursuri de specialitate, am pus în practică toate cunoștințele care se pliau pe copii si mi-am păstrat în toți acești ani curiozitatea, entuziasmul și creativitatea pentru a obține cu copiii cele mai bune rezultate și o recuperare cât mai aproape de firesc, atât în cazul lui D. cât și în cazul celorlalți copii cu care lucrez.

Este cunoscut faptul că munca cu copii cu TSA este foarte grea,  dar în același timp este și extrem de interesantă. Atunci când intri pe tărâmul fiecărui copil ești într-o lume nouă și  fascinantă în care zilnic descoperi lucruri noi despre el, dar și despre tine. Ani întregi am fost interesată de modul în care percep experiențele senzoriale, motiv pentru care m-am și licențiat pe această temă. Îmi amintesc cum unul dintre copiii cu care lucram își dădea shutdown și acoperea urechile la sunetul caloriferului pornit, al neonului sau al aspiratorului din blocul vecin. Încă de la începutul terapiei încerc să identific la copii aceste vulnerabilități senzoriale în încercarea de a le înțelege și integra cât mai bine în procesul terapeutic.

Munca în calitate de terapeut al unui copil cu TSA este o mare responsabilitate pe care ți-o asumi pe tot parcursul întregului proces de recuperare. Aceasta presupune multe cunoștințe, competențe în a crea programe de intervenție personalizate, un grad crescut de adaptabilitate de la caz la caz, dar și de adaptare a resurselor pentru acel caz, empatie, relaționare și colaborare cu copilul, creativitate, dar mai ales entuziasm! Este cu adevărat minunat să simți satisfacția lucrurilor aparent mărunte cum ar fi: o privire de o secundă, un bătut din palme prin imitație, un sunet, o propoziție, un pipi la oliță, gustat un aliment… acești pași mărunți pentru mine reprezintă un real succes și  o imensă bucurie. Consider imperios și îmi place foarte mult să lucrez cu copiii pe toate domeniile de dezvoltare, dar și să ies din zona de confort a programului de intervenție, intrând cat mai profund în problematica și nevoile copiilor care mă împinge să ies din mediul structurat în care mă aflu, sala de terapie, și să explorăm împreună alte medii problematice sau fascinante pentru copil cum ar fi: mersul la dentist, la analize, la magazine,  în parc, la piscină etc. Cred că acestea sunt și cele mai dificile momente deoarece trebuie să controlezi comportamentul copilului într-un mediu total nestructurat pentru care nici copilul nici mediul nu sunt pregătiți. Am încercat întotdeauna să mă documentez cât am putut de bine pentru fiecare caz în parte și să aplic în funcție de potențialul și nevoile fiecăruia, cea mai bună metodă de lucru pe care o cunosc. Astfel am reușit sa ofer fiecărui copil șansa de a face cele mai bune progrese în a fi înțeles, a fi independent, a se integra și a reuși în viață cât de mult posibil. În viziunea mea, acest lucru înseamnă lupta pentru recuperare ce presupune ore multe de terapie, o echipă multi-disciplinară, educarea și implicarea familiei, integrarea în societate.

O altă mare provocare în activitatea mea profesională a fost integrarea școlară a copiilor cu TSA. Cu unii dintre copii am fost însoțitor la grădiniță, unde eram efectiv ,,mâna de ajutor”, promptându-i fizic și verbal pentru a-i ajuta să deprindă abilitățile necesare de participare la lecții, de joc, de socializare cu copiii, dar mai ales să reușesc să insuflu colegilor și educatoarelor principiul acceptării și toleranței față de toate comportamentele bizare pe care le manifestă colegul lor special. Aceleași principii le-am folosit și ulterior în învățământul primar,  unde pe lista au fost adăugate și abilitățile cognitive.  Este un efort imens pe care îl fac copiii cu TSA în clase  unde sunt foarte mulți stimuli și factori perturbatori, dar în aceeași măsură am văzut și efortul și dorința de implicare a cadrelor și colegilor. Am fost de-a dreptul uimită când una dintre colegele unui băiețel pe care îl  însoțeam la școală, în clasa a IV-a, îi făcea aproape zilnic, acasă, din timpul ei personal, fișe de lucru adaptate, deoarece noi lucram mult sub nivelul clasei. Am colectat toate acele fișe, iar aprecierea s-a materializat în a fi editat un caiet special intitulat ,,Caietul Alexandrei”. Prin urmare, este clar faptul  că indiferent unde ai lucra cu un copil cu autism: acasă, la centru sau la scoală, este o muncă colosală și o mare responsabilitate. Cu toate acestea rezultatele sunt cele care contează, iar satisfacțiile la cote maxime și singurele care îmi rămân în memorie.

Am încercat mereu să îmbin cât mai multe metode și tehnici pentru a putea face progrese cu copiii și pentru a le atinge potențialul maxim. Am sa enumăr câteva: terapie cu animale, aqua terapie, terapie ecvestra, ludoterapie, integrare senzorială, art-terapie și altele. Cu toate astea, proiectul meu de suflet a fost terapia cu câinele meu beagle, Sasha. Am făcut multe lucruri frumoase cu el pentru copii. Am reușit sa elimin la unii copii teama de câini sau de lătrat, pe alții să îi distrez prin executarea comenzilor, să-l  observe, s­ă se relaxeze mâingâindu-l sau periindu-l, să îi responsabilizez prin plimbarea în lesă  pe afară și altele. Unii copii au cooperat mult mai bine în prezența câinelui să mănânce anumite alimente sau să facă duș, văzând că și Sasha face aceste lucruri. Și lista poate continua. Este fascinant câte beneficii poate avea o formă de terapie alternativă pe interesul copilului, fără a fi neglijată, evident, știința care stă la baza recuperării unui persoane cu tulburare de spectru autist și anume terapia ABA (Analiza Comportamentală Aplicată).

Cu toții știm că autismul este o tulburare misterioasă care are o greutate profundă în mintea și sufletul părinților după confirmarea diagnosticului unde se așterne teama și necunoscutul. Tocmai de aceea, obiectivul numărul unu este să mă asigur că părinții înțeleg cât mai bine ce înseamnă acest diagnostic și procesul prin care vom trece împreună. Acest proces de recuperare este,  într-adevăr, o călătorie cu multe provocări, cu suișuri si coborâșuri, cu resemnări și plafonări, dar mai ales cu realizări și satisfacții.

Îmi permit să visez  mai departe și să cred că tot mai mulți  părinți vor învăța de la echipa lor, reușind astfel să devină co-terapeuți sau specialiști în acest domeniu, deoarece la finalul călătoriei vor descoperi că ei sunt singurii experți în problemele copiilor lor. În momentul de față sunt și eu părinte, motiv pentru care mă simt mult mai empatică, mai experimentată și mai determinată să ofer tot ce am eu mai bun, mai frumos, mai de calitate, pentru a face din acești copii uimitori cea mai bună versiune a lor și pentru a le oferi șansa de a fi înțeleși si fericiți exact așa cum ne dorim și noi să fim.

– Ce înseamnă prieteni adevărați?

– Păi, din ăia care îți vin în ajutor!

– Ah!

– Dar, în schimb, am foarte mulți prieteni neadevărați, din ăia care nu îți vin în ajutor!”

Mama lui Matei

Autismul băiatului meu este cel mai bun lucru care s-a întâmplat în viața mea. A intrat foarte brutal în viața noastră, ne-a șfâșiat inima și speranțele, însă, încet încet, ne-am descoperit și acum avem o relație de prietenie. Acest lucru sa fost posibil doar datorită faptului că am intrat în familia ”Micului Prinț”, în care am aflat întotdeauna ce cărări ar trebui să aleg ca să mă întâlnesc cu copilul meu și cum să deschid ochii ca să îl văd și să înțeleg cât de minunat este.

Irina A.

În momentul de faţӑ încercӑm sӑ ducem o viaţӑ cât de cât normalӑ , dar pânӑ sӑ ajungem aici a fost foarte greu şi continuӑ sӑ fie o bӑtӑlie zilnicӑ .

Ariana are acuma 10 ani şi jumӑtate. Am început bӑtӑlia în urmӑ cu 7 ani şi jumӑtate. Este foarte greu sӑ accepţi cӑ propriului tӑu copil poate sӑ i se întâmple aşa ceva. Primi ani de terapie au fost un coşmar. Nu puteam accepta ideea, nu credeam cӑ ni se întâmplӑ nouӑ. Te trezeşti noaptea şi te întrebi DE CE . Am avut nevoie de cel puţin 2 ani, ca sӑ pot accepta cu adevӑrat situaţia. Dupӑ ce reuşeşti sӑ accepţi faptul cӑ este un copil special, îţi este mult mai simplu sӑ vezi lucrurile. Începi sӑ vezi cӑ, de fapt, sunt nişte copii deosebiţi, care ştiu sӑ ofere o grӑmadӑ de lucruri, trebuie doar sӑ ştii sӑ primeşti , iubire , sinceritate , dragoste, …

Datoritӑ  Arianei sunt acuma ceea ce sunt…

Datoritӑ  acestor copii începi sӑ vezi viaţa altfel…

Dupӑ ce reuşeşti cu greu sӑ accepţi adevӑrul, urmeazӑ altӑ provocare şi anume cea financiarӑ. Pânӑ în prezent am schimbat 3 grӑdiniţe şi 2 şcoli. În momentul de faţӑ suntem la şcoala din localitatea de domiciliu. Aici am întâlnit unele personae cu suflet mare, care ştiu sӑ ofere sprijinul şi dragostea de care are nevoie un copil special.

Am început terapia la Micul Prinţ în urmӑ cu 5 / 6 ani. În tot acest timp, am fӑcut mii de km lunar, sute de ore de navetӑ  şi mii de ore de terapie. Putem spune cӑ suntem un caz fericit. Am avut norocul sӑ intrӑm în centru şi sӑ începem lupta, luptӑ care şi astӑzi continuӑ. Aici am întâlnit oameni extraordinari, oameni care ne-au redat speranţa cӑ se poate şi care te fac sӑ înţelegi cӑ nu eşti singur. Din punct de vedere financiar, este foarte greu. Mii de lei pentru orele de terapie, pentru navetӑ, pentru nevoile copilului şi, bineînţeles, pentru traiul de zi cu zi. Trebuie sӑ faci sacrificii şi ce este mai important, sӑ nu renunţi la luptӑ. Am renunţat la job, pentru a putea merge cu copilul la terapie.

Cu ceva timp în urmӑ am fost întrebat ”De ce nu o duci la o şcoalӑ specialӑ, poate cӑ ar fi mai bine… Am rӑspuns fӑrӑ sӑ ezit  Atâta timp cât sunt în viaţӑ şi pot sӑ mişc, voi lupta ca acest copil sӑ primeascӑ un tratament corespunzӑtor şi nu voi lӑsa capul jos.

Au fost ani grei, dar care a meritat. Avem un progres foarte mare, progres care se datoreazӑ miilor de ore de terapie şi care sper sӑ continue şi pe viitor. Tot timpul eşti privit mai diferit, mai ales când eşti în preajma copilului. Când începi lupta, trebuie sӑ fi conştient cӑ viaţa ta se schimbӑ. Renunţi la multe lucruri, dar, în schimb, primeşti satisfacţia reuşitei copilului tӑu.

Anumiţi prieteni se îndepӑrteazӑ, dar ce este mai important, îţi rӑmân alӑturi cei care sunt cu adevӑrat prieteni şi care te sprijinӑ sӑ continui lupta. Îmi este foarte greu sӑ vӑd cum anumite persoane (care au puterea de a lua decizii) nu înţeleg sau nu vor sӑ înţeleagӑ ce înseamnӑ un asemenea CENTRU pentru copiii noștri. Sunt o grӑmadӑ de familii cu copii speciali, care nu reuşesc sӑ înceapӑ terapia copilului , pentrut cӑ sunt foarte puţine centre, iar DOMNII care iau decizii, nu fac nimic. Uneori stau şi mӑ gândesc ce ar fi însemnat pentru noi sӑ nu putem face terapie. Este crunt sӑ te afli într-o astfel de situaţie. Pentru noi terapia este precum aerul. Fӑrӑ terapie, cred cӑ eram “sufocaţi” demult…

Sunt perioade bune şi perioade mai puţin bune, dar în toţi aceşti ani am învӑţat cӑ dacӑ nu renunţi…SE POATE. Lupta continuӑ şi sperӑm cӑ vom putea face faţӑ provocӑrilor. Aceşti copii au nevoie de noi, au nevoie de aceste CENTRE PENTRU TERAPIE, iar noi ca sӑ putem reuşi, avem nevoie de VOI .

Dragi pӑrinţi aflaţi în situaţi similar, nu renunţaţi!

Aveţi încredere în copilul vostru. O sӑ reuşească!

Dumitru Avram 1 ianuarie 2023

anunt achizitii

caiet sarcini achizitie